Dublu test – cum funcționează și ce informații oferă

 

Dublu test: analizele din timpul sarcinii sunt foarte importante pentru monitorizarea stării de sănătate a mamei și a fătului și pentru a identifica eventuale anomalii sau complicații care ar putea afecta sarcina. În timpul sarcinii, femeia trebuie să efectueze o serie de analize de rutină, inclusiv analize de sânge, analize de urină și ecografii. Aceste analize au rolul de a detecta afecțiuni precum diabetul gestațional, anemia sau anomalii ale fătului.

În același timp, unele teste de screening prenatal pot fi efectuate în timpul sarcinii pentru a evalua riscul de anomalii cromozomiale sau alte afecțiuni la făt.

Testul combinat, sau dublu test, implică două investigații diferite: testul de sânge matern și ecografia fetală.

Testul de sânge matern are ca scop măsurarea nivelurilor de substanțe din corpul mamei, între acestea amintim proteinele produse de placentă și de făt. Trebuie menționat însă faptul că testul de sânge matern este un test de screening și nu un diagnostic. Totodată, un rezultat anormal necesită teste suplimentare pentru a confirma sau pentru a exclude o posibilă afecțiune a fătului. De obicei, acest test se face între săptămânile 11 și 14 de sarcină și poate estima probabilitatea ca fătul să aibă sindrom Down, sindrom Edwards sau sindrom Patau, dar și eventuale defecte de tub neural.

Sindromul Edwards, cunoscut și sub denumirea de trisomia 18, este o afecțiune genetică rară cauzată de prezența a trei copii ale cromozomului 18 în loc de două.

Persoanele cu sindrom Edwards se confruntă cu o serie de simptome, ca de exemplu: probleme de dezvoltare fizică și intelectuală, anomalii congenitale, deficiențe respiratorii și alimentare și probleme cardiace. Majoritatea copiilor cu sindrom Edwards nu supraviețuiesc până la vârsta adultă, în ciuda îngrijirii medicale intensive.

Totodată, tratamentul depinde de simptomele individuale și poate include intervenții medicale și terapii de dezvoltare.

Sindromul Down, cunoscut și sub numele de trisomia 21, este o afecțiune genetică cauzată de prezența unui cromozom 21 în plus. Dintre simtome amintim întârzierea dezvoltării mentale și fizice, probleme de sănătate asociate cu sistemul cardiovascular, dar și o predispoziție la anumite afecțiuni medicale, cum ar fi afecțiuni tiroidiene și probleme de auz.

Sindromul Patau, cunoscut și sub numele de trisomia 13, este o afecțiune genetică rară cauzată de prezența a trei copii ale cromozomului 13 în loc de două. Acest sindrom apare în mod spontan și nu este cauzat de ereditatea părinților.

Persoanele cu sindrom Patau se confruntă cu probleme de sănătate, ca de exemplu: anomalii congenitale, deficiențe intelectuale și fizice severe, probleme de alimentație și respirație, probleme cardiace și o speranță de viață redusă. Majoritatea copiilor cu sindrom Patau nu supraviețuiesc până la vârsta de un an, în ciuda îngrijirii medicale intensive.

Tratamentul depinde de simptomele individuale și poate include intervenții medicale și terapii de dezvoltare. Din păcate, nu există un tratament curativ pentru acest sindrom.

În cazul unui rezultat pozitiv de dublu test, este necesar un alt test de diagnosticare suplimentară, cum ar fi amniocenteza sau biopsia vilozităților coriale.

Amniocenteza este un test prenatal care implică prelevarea unei probe de lichid amniotic din sacul gestațional al unei femei însărcinate. Lichidul amniotic conține celule ale fătului ce pot fi analizate pentru a detecta anomalii cromozomiale: sindrom Down – trisomia 21, sindrom Edwards – trisomia 18, sindrom Patau – trisomia 13.

Biopsia vilozităților coriale este o procedură care implică prelevarea unei mostre de țesut placentar pentru a se evalua starea de sănătate a fătului. Aceste vilozități sunt microscopice și se găsesc pe suprafața placentei.

Testul combinat sau dublu test este recomandat tuturor femeilor însărcinate, dar mai ales în următoarele situații medicale:

  1. Vârstă înaintată ( femei cu vârste de peste 35 de ani)
  2. Istoric familial cu anomalii cromozomiale
  3. Rezultate anormale la alte teste

Menționăm încă o dată faptul că un dublu test evaluează riscul de anomalii, dar nu oferă un diagnostic precis.

 

 

Sindrom Down: factori de risc

 

Sindrom Down: este o condiție genetică ce apare atunci când o persoană are o copie a cromozomului 21. Acest cromozom în plus provoacă o serie de trăsături fizice diferite, dar și de dezvoltare cognitivă în comparație cu persoanele care nu au acest sindrom.

Cu toate acestea, este important să înțelegem că acest sindrom Down nu este o boală. Ca atare, nu poate fi „vindecat”, ci trebuie înțeles și acceptat de către cei din jur. Așadar, Sindromul Down este o diferență genetică naturală care influențează într-o anumită măsură dezvoltarea unei persoane, dar asta nu înseamnă că aceste persoane nu pot duce o viață plină de împliniri.

Pe de altă parte, fiecare om cu sindrom Down este unic și are propriile talente, pasiuni și capacități.

Deși această tulburare genetică este asociată cu anumite probleme de sănătate, cum ar fi probleme cu inima sau cu sistemul digestiv, aceste afecțiuni pot fi tratate și ameliorate cu succes. Astfel că persoanele cu acest sindrom pot avea o viață lungă, sănătoasă și plină de bucurii.

Deși nu este cunoscută cauza exactă a acestei anomalii, există totuși anumiți factori de risc care cresc probabilitatea apariției acesteia. Unul dintre cei mai importanți factori de risc este vârsta înaintată a mamei. Femeile care au peste 35 de ani sunt mai susceptibile să aibă un copil cu sindrom Down decât femeile mai tinere. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că ovulele unei femei sunt mai predispuse la anomalii genetice pe măsură ce aceasta înaintează în vârstă.

Alte două condiții medicale care cresc riscul de a naște un copil cu această tulburare sunt afecțiunea tiroidă și diabetul zaharat. Tiroida este o glandă endocrină care produce hormoni ce au rolul de a regla metabolismul. Prin urmare dacă tiroida nu funcționează corespunzător, apar anomalii în dezvoltarea fătului. Hipotiroidismul ( producția insuficientă de hormoni tiroidieni) a fost asociat cu un risc crescut de a avea un copil cu sindrom Down. Pe de altă parte, hipertiroidismul (producția crescută de hormoni tiroidieni) nu este asociată cu acest sindrom. De aceea, este necesar ca femeile însărcinate să fie testate înainte și în timpul sarcinii pentru a se asigura că funcția tiroidă e în parametri optimi.

În ceea ce privește diabetul,  din cauza nivelului crescut de zahăr din sânge, acest lucru poate avea un efect negativ asupra dezvoltării fătului.

Iată cum afectează:

Îngroșarea placentei

Nivelul ridicat de zahăr din sânge face ca placenta să fie mai groasă decât ar trebui. Acest lucru îngreunează transportul de nutrienți și oxigen de la mamă la făt.

O greutate mai mare a fătului

Nivelul ridicat de zahăr face ca fătul să ia mai mult în greutate, ceea ce poate duce la complicații precum nașterea prin cezariană, naștere prematură, dar și probleme în ceea ce privește glucoza din sânge a noului născut. Totodată, diabetul poate afecta dezvoltarea creierului fătului, ceea ce crește considerabil riscul de sindrom Down. Prin urmare,  este important ca femeile gravide care suferă de diabet să își controleze frecvent nivelul de zahăr din sânge și să urmeze o dietă adecvată.

În plus, există o anumită predispoziție genetică care poate crește probabilitatea apariției sindromului Down. Dacă un părinte sau un frate al unei persoane are sindrom Down, atunci apare riscul de a avea un copil cu aceeași afecțiune.

În concluzie, este important să discutați cu medicul despre orice preocupări pe care le aveți în ceea ce privește riscul de a avea un copil cu această afecțiune. În cazul în care acest risc este crescut, medicul poate recomanda teste suplimentare pentru a determina dacă există suspiciuni de sindrom Down, dar și pentru a planifica o îngrijire adecvată în timpul sarcinii, dar și după naștere.

 

 

 

 

Ecografie sarcină gemelară: Trimestrul I

 

 

 

 

Sarcina gemelară este o formă de sarcină în care sunt purtați doi sau mai mulți fetuși simultan în uterul unei femei. Acest tip de sarcină este rară, dar nu neobișnuită, afectând aproximativ 1 din 80 de sarcini.

Diagnosticarea sarcinii gemelare are loc de obicei în timpul primului trimestru prin intermediul unei ecografii. Sarcina gemelară este de două feluri: monozigotă și dizigotă. O sarcină monozigotă se produce atunci când un singur ovul fertilizat se divide în două celule embrionare diferite, rezultând astfel doi gemeni identici. În cazul unei sarcini dizigote, vorbim de două ovule separate din care rezultă gemeni diferiți.

Diferențe între sarcina monozigotă și cea dizigotă

În cazul sarcinii monozigote, gemenii identici sunt, prin urmare, de același sex și cu aceleași trăsături fizice și gentice. În cazul sarcinii dizigote, gemenii pot fi de sex diferit și pot avea trăsături fizice și genetice diferite. O altă diferență este aceea că în cazul sarcinii monozigote gemenii împart aceeași plancetă, în timp ce în cazul sarcinii dizigote există două placente.

În același timp, există un risc crescut de complicații în cazul gemenilor identici, monozigoți, deoarece împart aceeași circulație sangvină și astfel pot suferi de sindrom transfuzor-transfuzat ( gemenii primesc cantitate inegală de sânge).

În timpul sarcinii gemelare, femeia poate avea simptome precum grețuri matinale, oboseală, creșterea rapidă în greutate, durerile de cap, sensibilitatea și umflarea sânilor, dar și schimbări de dispoziție și modificări ale apetitului. Toate aceste simptome sunt normale și sunt cauzate de schimbările hormonale care au loc în timpul sarcinii.

Diagnosticarea sarcinii gemelare se face printr-o ecografie sarcină care poate detecta numărul de fetuși din uter. Ecografia de tip transvaginal este una dintre cele mai uzitate și precise metode de detectare a sarcinilor multiple, deoarece oferă o imagine detaliată a uterului. Prin urmare în timpul unei astfel de ecografii medicul poate vedea dacă există unul sau mai mulți saci gestaționali, astfel va putea ști exact numărul de fetuși. De asemenea, se poate folosi amniocenteza pentru a determina dacă gemenii sunt monozigoți sau dizigoți. Ambele metode oferă informații în ceea ce privește starea generală a gemenilor, deoarece detectează din timp eventualele anomalii care pot apărea.

Trimestrul I de sarcină include primele 12 săptămâni ale sarcinii, fiind o perioadă importantă, deoarece fetușii își dezvoltă, la fel ca și in cazul unei sarcini normale, cele mai importante organe și sisteme. În timpul trimestrului I de sarcină, se dezvoltă organele interne, cum ar fi inima, ficatul, rinichii și plămânii. Totodată, se formează sistemul nervos și încep să se dezvolte membrele. Deoarece sunt prezenți în uter doi sau mai mulți fetuși, această perioadă poate fi mai solicitantă pentru corpul femeii, aceasta trebuind să se adapteze la schimbările ce apar în sarcina gemelară.

Având în vedere toate aceste schimbări, în timpul trimestrului I, indiferent de tipul de sarcină: singulară sau multiplă, este important ca femeia însărcinată să ia în considerare o alimentație sănătoasă și să consume o cantitate adecvată de vitamine și minerale, precum acidul folic, care ajută la prevenirea defectelor de tub neural la făt. De asemenea, este important să se evite alcoolul și tutunul, deoarece aceste substanțe au un impact negativ asupra dezvoltării fătului.

În general, sarcina gemelară prezintă mai multe riscuri decât sarcina singulară, cum ar fi nașterea prematură și greutatea mică la naștere. Acest lucru se datorează faptului că uterul mamei trebuie să crească și să se adapteze la doi sau mai mulți fetuși, iar acest proces este destul de dificil pentru corpul ei.

În concluzie, trimestrul I de sarcină, în general, este o perioadă importantă  și necesită o atenție deosebită din partea femeii însărcinate. Însă, o alimentație sănătoasă și o monitorizare regulată   asigură o evoluție sănătoasă a sarcinii și o naștere fără probleme.

În ceea ce privește tratamentul, sarcina gemerală necesită o monitorizare atentă, iar nașterea va necesita asistența și intervenția medicală a unui obstetrician specializat în sarcină multiplă, astfel se va minimaliza sau înlătura complet riscul de a exista complicații , ceea ce are ca rezultat o naștere optimă pentru viitoarea mamă.

 

 

Nașterea copilului – tot ce trebuie să știi despre cezariană

Nașterea copilului: cezariana este o procedură chirurgicală în care se face o incizie în peretele abdominal și în uter pentru a extrage copilul. Aceasta ar trebui să fie efectuată în situații de urgență sau în funcție de motivele medicale, și nu neapărat de preferințele personale. Există o serie de cazuri medicale care exclud cezariana (poziția anormală a copilului, sarcina multiplă etc.)  dar și alte complicații care necesită această intervenție.

În articolul de mai jos vom trece în revistă toate aceste informații, astfel îți va fi mult mai ușor să înțelegi ce presupune această intervenție chirurgicală și să fii informată din timp.

Ce înseamnă cezariană

În timpul procedurii de cezariană, medicul va face o incizie în peretele abdominal, apoi în peretele uterin. Mai apoi, copilul va fi extras din uter și îngrijit de către personalul medical. Totodată, se va face anestezie generală sau epidurală în timpul procedurii pentru a reduce durerea și pentru a menține conștiența viitoarei mame.

 Când este necesară cezariana

Cezariana este necesară în situații medicale care pun în pericol atât viața mamei, cât și pe cea a copilului.

Iată câteva dintre cazurile medicale în care  este indicată cezariana:

  • Distocie de umăr;

Este o complicație în care umărul copilului rămâne blocat sub osul pubian al mamei. Această situație poate duce la ruperea uterului sau a colului uterin.

  • Prezență pelviană;

Acest lucru se întâmplă când copilul este poziționat cu picioarele sau șoldurile în jos. În acest caz este nevoie de o cezariană pentru a putea extrage copilul din uter în siguranță.

  • Preeclampsie;

Este o complicație a sarcinii care poate afecta atât mama, cât și copilul. Dacă preeclampsia este gravă ( tensiune arterială ridicată, nivel mare de proteină în urină etc.), este indicată operația de cezariană.

  • Insuficiență placentară;

Dacă placenta nu furnizează suficient oxigen și nutrienți necesari pentru făt, este indicată cezariana pentru a extrage în siguranță copilul, înainte de termenul normal de naștere.

  • Sarcină multiplă;

În cazul sarcinilor cu mai mulți copii, cezariana este adesea necesară.

  • Placentă Praevia;

Este o complicație a sarcinii în care placenta se află în partea inferioară a uterului, cu acoperire totală sau parțială a colului uterin. În acest caz, nașterea normală poate fi periculoasă.

După o cezariană, recuperarea poate fi mai lungă și mai dificilă. Prin urmare, după nașterea copilului, femeia va avea nevoie de mai mult timp pentru a-și reveni după anestezie și pentru a-și regasi mobilitatea. De asemenea, riscul de complicații, cum ar fi infecțiile, sângerările excesive și problemele legate de cicatrizare, este mai mare decât în cazul unei nașteri normale.

Când nu se face cezariană;

Deși cezariană este necesară într-o serie de situații medicale, de obicei este recomandată nașterea pe cale naturală, deoarece este mai sigură, iar  recuperarea fizică este mult mai ușoară.

Iată câteva dintre situațiile în care nu este nevoie de cezariană:

  • Sarcină la termen normal;

În cazul sarcinilor fără complicații, nașterea normală este recomandată ca primă opțiune.

  • Naștere prematură;

În cazul nașterii premature, medicul va încerca să mențină sarcina cât mai mult timp posibil pentru a permite dezvoltarea completă a copilului. Dacă acesta este suficient de dezvoltat, gravida va naște natural.

  • Naștere cu fundul sau picioarele înainte.

În cazul în care copilul este poziționat cu fundul sau picioarele înainte, dar încă se află în uterul mamei, medicul va încerca să schimbe poziția copilului sau să îl extragă prin manevre speciale. În acest caz, cezariana este indicată doar dacă aceste metode nu funcționează sau dacă există complicații medicale.

În general, nașterea normală (vaginală) este preferată atunci când nu există complicații medicale care împiedică nașterea. Cu toate acestea, fiecare caz este evaluat individual, iar medicul va recomanda cea mai bună opțiune de naștere în funcție de situația particulară a mamei și a copilului.

În concluzie, cezariana nu trebuie aleasă în mod arbitrar, deoarece  recuperarea este mai lungă și mai dificilă. De aceea este important să discuți cu medicul tău ginecolog despre toate opțiunile de naștere disponibile și să iei o decizie informată.

 

 

Tipuri de diabet și cum reușești să le controlezi

 

Ce este diabetul, care sunt formele sale și din ce cauză apare

Diabetul este, la bază, caracterizat prin prezența unor niveluri exagerat de mari ale zahărului în sânge. Nu orice glicemie crescută înseamnă, deci, diabet, fiind necesar ca valoarea să depășească un anumit nivel pentru a se declara diagnosticul.

Însă, și cei care au un nivel ușor crescut trebuie să ia în calcul modificarea stilului de viață cât încă mai pot scăpa de această boală cronică.

Există câteva tipuri de diabet, printre care se remarcă cel de tip 1 și cel de tip 2. Cel de tip 1 este mult mai grav, pentru că vine cu riscul apariției multor comorbidități, însă, diabetul de tip 2 este cel mai des întâlnit, fiind de multe ori rezultatul obezității.

Chiar dacă cele două tipuri de diabet au cauze, tratament și prezintă o evoluție diferită a bolii, ambele afecțiuni vor fi prezente pe parcursul întregii vieți a pacientului.

Diabetul de tip 1 prezintă pacienți insulinodependenți, boala fiind cauzată de reacția exagerată a sistemului imunitar. Astfel, sunt atacate celulele care produc insulină, motiv pentru care nivelul trebuie să fie suplimentat cu insulină artificială pentru a ajunge la un nivel normal.

Diabetul de tip 2 poate implica o rezistență la insulină, pancreasul nefiind capabil să o proceseze corect, sau, în alte cazuri, implică producerea unui nivel insuficient.

Un alt tip de diabet este cel gestațional, apărut în sarcină. El se rezolvă de la sine după ce femeia dă naștere copilului și nu reprezintă un risc.

 

Care sunt semnele ce arată că poți avea diabet

Simptimele care apar încă de la instalarea oricărei boli diabetice sunt: senzația de sete sau foame continuă, urinări frecvente nejustificate, oboseală nejustificată, pierderi bruște în greutate (însoțită de pierderea masei musculare) apărute fără să adopți o alimentație diferită față de cea pe care o aveai înainte, mâncărime în zona intimă, vindecarea lentă a rănilor și vedrea încețoșată.

Foarte mare atenție la aceste simptome care pot apărea în diabet pentru că, întâlnite într-un cadru restrâns  (doar 1-2 simptome), pot indica alte afecțiuni ce pot fi controlate mult mai ușor și cu o gravitate mult mai mică.

Astfel, apelează la medicul tău specialist în diabet și nutriție pentru a afla dacă este vorba de această boală.

El poate face diferența și dintre un diabet deja instalat sau un prediabet care, cu respectarea anumitor reguli și interdicții din partea medicului, poate ajunge să dispară, deci evoluția în boală cronică va fi stopată.

În cazul în care observă că ai anumite simptome asemănătoare, dar analizele nu indică deloc prezența oricărui tip de diabet, doctorul îți va recomanda să consulți specialiști ai altor arii din medicină.

 

Cum controlezi fiecare tip de diabet

Dacă medicul diabetolog identifică și în urma analizelor valori care să indice prezența diabetului, acesta va veni cu o schemă de tratament medicamentos și sfaturi de nutriție sau referitoare la alte aspecte ce țin de stilul tău de viață.

Se va urmări controlarea nivelurilor de glucoză și colesterol din sânge, dar, totodată, a tensiunii arteriale. În același timp, sunt recomandate următoarele: exercițiul fizic, screeningul pentru diabet și pentru alte boli asociate, renunțarea la fumat și alcool, vaccinări sezoniere.

În diabetul de tip 1 medicația orală nu este suficientă, fiind adoptată și medicația injectabilă. Spre deosebire de acesta, în diabetul de tip 2 se urmărește, în special, o scădere a indicelui glicemic prin alimentație, sport și medicație orală.

În cazul sarcinii, dacă mama suferă de diabet înainte de a rămâne însărcinată, trebuie să consulte medicul pentru a minimiza șansele ca anumite probleme de sănătate să fie transmise către făt.

Atunci când ne referim la prediabet nu înseamnă că după ce rezultatele ies bune puteți renunța complet la obiceiurile bune, fiind vorba nu de o dietă temporară, ci de soluții pentru menținerea pe termen lung a unui stil de viață sănătos și echilibrat.

 

Pentru că mizăm pe prevenție și nu pe tratare, vă așteptăm la FeminasMed încă de la primele semne ale bolii. Medicii noștri adoptă scheme de tratament complete și personalizate, dorind să facem viața mai ușoară oricărui pacient.

 

Teste recomandate în perioada de început a sarcinii: dublu test în sarcină

 

Ce este dublul test în sarcină și când este indicat

Acest test în sarcină mai are denumirea și de „test combinat”. Este un examen de screening prenatal, ce se efectuează între săptămânile 11 și 14 ale sarcinii, care corespund sfârșitului primului trimestru.

Testul este, în esență, o combinație a mai multor examene, unul de sânge al mamei, în care sunt analizați doi hormoni placentari, unul ecografic și un chestionar care să includă anumite detalii legate de sarcinile anterioare, vârstă și altele.

Testul este de tip non-invaziv. Prin urmare, nu prezintă un pericol și doar oferă informații suplimentare părinților.

Pe lângă setul de ecografii din timpul sarcinii, femeilor de peste 35 de ani le este recomandat des de către medici să efectueze și acest dublu test, ce este esențial din cauza faptului că după această vârstă crește incidența de apariție a unor defecte cromozomiale.

El este indicat și atunci când mama a mai susținut altă sarcină în care a fost prezentă trisomia la făt.

 

De ce este important să efectuezi dublul test în sarcină

Dublul test în sarcină aduce, în primul rând, liniște pentru mămică. Astfel, ea va avea garanția că cel mic nu va dezvolta anumite afecțiuni, iar din punct de vedere emoțional se va echilibra.

Pentru că și emoțiile puternice, stresul sau anxietatea, prezente atunci când nu știi dacă cel mic este bine, pot provoca probleme pentru cel mic. Dacă alegi să efectuezi dublul test în sarcină, vei menține sănătatea ta și pe a celui mic.

Atunci când o familie își dorește să aducă pe lume un bebeluș vrea să se asigure că acesta este bine, iar atunci când nu este bine își dorește să cunoască din timp problemele, ca să îi poată oferi tot confortul necesar de după naștere.

În plus, dublul test în sarcină nu este atât de important pentru a confirma prezența unor boli congenitale, ci pentru a arăta riscurile la care este supus cel mic. Dacă doctorul cunoaște care sunt șansele de a apărea anumite afecțiuni genetice la bebelușul tău, atunci el poate îndemna mama să adopte un anumit stil de viață, pentru a minimiza riscurile.

Având aceste rezultate, medicul va știi să îți recomande și alte teste suplimentare care vor aduce garanția prezenței sau absenței bolilor ce au risc ridicat de apariție.

Printre anomaliile genetice al căror risc crescut de apariție este depistat cu acuratețe se află sindromul Down (trisomie 21), sindromul Edwards (trisomie 18) și sindromul Patau (trisomie 13). Acestea sunt câteva anomalii foarte cunoscute ce pot fi puse sub semnul întrebării atunci când efectuezi dublul test, lista completă fiind mai lungă.

 

Cum te pregătești pentru efectuarea unui dublu test în sarcină

Un consult ecografic este esențial înainte de efectuarea dublului test de sarcină. El va arăta anumite informații cu privire la dezvoltarea fătului până în momentul respectiv. Astfel, vor fi observate translucența nucală, prezența osului nazal, lungimea cranio-caudală,  iar medicul se va folosi de ele pentru a veni cu răspunsuri cât mai corecte când efectuează testul.

Nu există restricții alimentare de care trebuie să ții cont înainte să efectuezi testul, însă trebuie să te asiguri că cele două etape incluse în  dublul test de sarcină sunt făcute la o distanță mai mică de 24 de ore unul față de celălalt.

Sunt și alți factori care pot influența rezultatele acestor analize ce depistează posibila prezență a unor anomalii genetice, motiv pentru care ei vor fi menționați atunci când efectuezi analiza: greutatea mamei, prezența sau absența diabetului zaharat insulino-dependent, fumatul sau originea etnică a mamei.

Din cauza anumitor valori din sângele mamei care sunt mai crescute dacă prezinți una dintre covariabilele mențioate mai sus concentrația markerilor serici pot fi influențați, iar valorile vor fi interpretate diferit, fiind normale anumite rezultate în acest caz.

 

Clinica FeminasMed este pregătită să te primească oricând pentru o consultație în sarcină și nu numai. Vă așteptăm într-un mediu primitor, plin de oameni cu un grad ridicat de profesionalism și implicare.

Nașterea copilului: la spital sau acasă?

Nașterea copilului este un moment minunat și emoționant pentru părinți. În plus, acest eveniment unic  aduce și schimbări semnificative în viața părinților, cum ar fi modificarea programului zilnic, ajustarea bugetului familial și schimbarea priorităților și a responsabilităților.

În ceea ce privește locul unde va avea loc nașterea copilului, există diverse variante care sunt alese în funcție de preferințele personale ale părinților, dar și de circumstanțele medicale. Cu toate acestea, indiferent de locul unde vei alege să naști, trebuie să discuți din timp cu medicul despre toate opțiunile disponibile,  despre beneficii, dar, mai ales,  despre riscurile care pot apărea. Atât nașterea acasă, cât și nașterea la spital au avantaje și dezavantaje, iar alegerea depinde de preferințele și circumstanțele fiecărei viitoare mame.

Iată câteva informații care îți vor fi de mare ajutor dacă ești indecisă în ceea ce privește unde va avea loc nașterea copilului:

Nașterea la spital

Spitalul este locul cel mai comun pentru nașterea unui copil, deoarece oferă acces la personal medical specializat, echipamente și proceduri medicale, cum ar fi epiduralul, analgezicele și monitorizarea fetală continuă, dar și opțiuni mai rapide de gestionare a durerii; în spital există acces la medicamente și anestezie pentru a reduce această durerea și disconfortul din timpul nasteriii.

Totodată, este cel mai sigur loc pentru aducerea pe lume a unui copil în cazul în care apar complicații neprevăzute în timpul sau după naștere, deoarece mama va fi supravegheată permanent, astfel se vor evita situațiile nedorite.

În ceea ce privește igiena, spitalul este un  mediu curat și igienizat, ceea ce reduce semnificativ riscul de infecții și alte complicații, care poate fi destul de mare într-un alt mediu decât cel din spital.

Un alt avantaj foarte important pe care îl vei găsi într-un spital este suportul psihologic. Nașterea poate fi pentru unele mămici o experiență emoțională de mare intensitate. Prin urmare, mamele vor fi asistate de un psiholog care le va ajuta să depășească stările de anxietate, teamă sau stres.

Totodată, pot exista și unele dezavantaje de natură intimă. Unul dintre acestea ar putea fi faptul că mediul clinic este perceput ca fiind rece și impersonal de unele mame, ceea ce poate contribui la creșterea stresului și a anxietății din timpul nașterii. Un alt dezavantaj este posibilitatea limitată de a alege cine să fie prezent în timpul nașterii.

Nașterea acasă

Pentru multe femei nașterea acasă este o opțiune atractivă, deoarece oferă un mediu familiar și relaxat. Acest lucru ajută la reducerea stresului și a anxietății și poate face procesul de naștere mai confortabil pentru viitoarea mămică. O astfel de variantă este o opțiune sigură doar dacă există o sarcină sănătoasă care nu prezintă riscuri pentru complicații în timpul nașterii.

Un alt avantaj este posibilitatea de a avea control asupra mediului și de a alege cine să fie prezent în timpul nașterii, dar și modul în care se va desfășura aceasta ( video, cameră personalizată etc.).

În ceea ce privește dezavantajele, există riscul apariției unor complicații, dar și limitarea procedurilor medicale. Așadar, acest mod de naștere nu ține doar de opțiunile personale, deoarece nu se poate interveni rapid în situații de urgență care ar necesita asistența unui medic sau accesul la resurse medicale specializate. Din acest motiv este important să ai un plan bine pus la punct, indiferent unde alegi să naști,  pentru a te asigura că ai acces imediat la servicii medicale.

În concluzie, este important ca fiecare mamă să ia în considerare atât avantajele, cât și dezavantajele fiecărei opțiuni și să o aleagă pe cea mai potrivită  în funcție de nevoile, dar și de preferințele ei, dacă sarcina este una fără probleme. Prin urmare, trebuie să existe o comunicare bună și permanentă cu medicul ginecolog pentru a se oferi cea mai bună asistență atât pentru mamă, cât și pentru copil.

 

 

Sindrom Down – cum putem sprijini integrarea în comunitate a persoanelor cu această afecțiune

sindrom down

 

Sindrom Down: o tulburare genetică care apare din cauza unei anomalii cromozomiale, cunoscută și sub numele de trisomia 21. Persoanele care suferă de această afecțiune au 3 copii ale cromozomului 21 în fiecare celulă a corpului lor, în loc de cei doi obișnuiți. Acest exces de material genetic poate afecta dezvoltarea fizică și intelectuală a unei persoane.

Printre cele mai frecvente caracteristici fizice ale sindromului Down amintim: față rotundă, ochi înguști și oblici, nas mic și aplatizat, gură mică cu buze groase, gât scurt și gros, precum și o dezvoltare fizică mai lentă decât în cazul altor copii.

În ceea ce privește simptomele, acestea variază de la o persoană la alta, dar persoanele cu sindrom Down au, în general, probleme cardiace, de vedere și de auz, dar și probleme de dezvoltare cognitivă și comportamentală.

Nu există vindecare pentru  sindromul Down, dar cu terapie și intervenție precoce, mulți oameni cu această tulburare pot duce o viață relativ normală și fericită. De aceea, personele cu sindrom Down trebuie să fie sprijinite și integrate în comunitate.

 

Iată de ce au nevoie:

Promovarea educației incluzive

Accesul la educație pentru copiii cu sindrom Down este esențială pentru a încuraja integrarea acestora în comunitate. De aceea, învățarea împreună cu ceilalți copii este foarte benefică deoarece oferă nu doar oportunități de dezvoltare intelectuală, dar și sprijin social.

Asigurarea accesului la servicii medicale adecvate

Persoanele cu sindrom Down au nevoie de îngrijire medicală adecvată și de intervenții terapeutice în funcție de nevoile lor individuale. Astfel, asigurarea accesului la servicii medicale este vitală pentru sănătatea și dezvoltarea lor.

Crearea unui mediu de lucru prietenos

Persoanele cu sindrom Down pot avea abilități și talente unice. De aceea este important să fie încurajate și incluse într-un mediu de lucru prielnic în care să se poată dezvolta și din punct de vedere profesional. Astfel, crearea unor medii de lucru incluzive contribuie semnificativ la creșterea încrederii în sine și a independenței acestora.

Sprijinirea activităților sociale

Implicarea în activități sociale ajută la construirea de relații  și la dezvoltarea abilităților de comunicare și interacțiune socială. Prin urmare, organizarea de activități sociale, cum ar fi cluburi, sporturi sau voluntariat, este o modalitate bună de a sprijini integrarea în comunitate a persoanelor cu sindrom Down.

Analize sindrom Down

Pentru a identifica riscul sindromului Down la femeile însărcinate, există mai multe teste și analize disponibile. Acestea pot fi împărțite în două categorii: teste de screening și teste diagnostice.

Testele de screening sunt disponibile pentru toate femeile însărcinate și au ca scop identificarea celor cu un risc crescut de a avea un copil cu sindrom Down. Aceste teste includ:

Testul de sânge matern – această analiză măsoară nivelurile de proteine ​​și hormoni din sângele mamei și poate indica un risc crescut de sindrom Down.

Testul combinat (testul de screening pentru sindromul Down) – acest test combină o ecografie a fătului cu o analiză a sângelui matern. Rezultatele acestui test indică dacă există un risc crescut de sindrom Down.

Cu toate acestea, testele de screening nu oferă un diagnostic precis și nu pot indica cu exactitate dacă copilul va avea sau nu sindrom Down, dar în cazul în care un test de screening indică un risc crescut de sindrom Down se poate recomanda o testare diagnostică.

Testele diagnostice sunt mai precise și pot determina cu exactitate dacă fătul are sindrom Down. Iată care sunt acestea:

Amniocenteza – implică prelevarea unei mici cantități de lichid amniotic din sacul fetal, cu ajutorul unei seringi și sub ghidajul unei ecografii. Această procedură poate fi efectuată în jurul săptămânii a 15-a de  sarcină și oferă un diagnostic precis al sindromului Down.

Testul vilozității coriale – implică prelevarea unei mostre mici de țesut placentar, care este analizat pentru a detecta prezența cromozomului suplimentar. Această procedură poate fi efectuată mai devreme în sarcină, în jurul săptămânii a 10-a, dar prezintă un risc mai mare de avort spontan.

Analize sarcină: cum pot  fi influențate de alimentație și stilul de viață

Sarcina este, poate, cea mai importantă perioadă din viața unei femei, deoarece corpul acesteia se schimbă, iar nevoile sale nutriționale, dar și emoționale se modifică odată cu el. Prin urmare, alimentația și stilul de viață au un impact semnificativ asupra sănătății mamei, dar și asupra dezvoltării fătului.

O alimentație adecvată și echilibrată este esențială în timpul sarcinii. De aceea, este important să alegi cu atenție ce alimente să consumi pentru a face mai ușoară și mai plăcută această perioadă de tranziție, o perioadă cu provocări și schimbări de tot felul.

În primul rând, trebuie să consumi alimente bogate în nutrienți, cum ar fi proteinele, carbohidrații, grăsimile bune, fibrele, vitaminele și mineralele.

Proteinele sunt importante atât pentru dezvoltarea și creșterea fătului, cât și pentru producerea de celule noi în corpul mamei. Alimentele bogate în proteine includ carne slabă, pește, ouă, fasole, linte, nuci și semințe.

Carbohidrații oferă, de asemenea, energia necesară atât pentru mamă, cât și pentru făt. În plus, ajută la menținerea nivelului de glucoză din sânge și reduc riscul de malformații congenitale. Carbohidrații buni se găsesc în legume, fructe, cereale integrale și fasole.

Grăsimile bune sunt și ele esențiale pentru dezvoltarea sistemului nervos al fătului. Acestea se găsesc în uleiuri vegetale, nuci, semințe și pește gras.

Fibrele ajută la prevenirea constipației și la menținerea unei digestii sănătoase. Acestea se găsesc în cereale integrale.

Vitaminele și mineralele sunt extrem de importante pentru sănătatea mamei și a fătului.

Prin urmare, pentru a avea analize sarcină în parametri normali, ar trebui să iei în considerare suplimentarea cu acid folic, fier și calciu. Acidul folic este important pentru dezvoltarea sistemului nervos al fătului și previne defectele de tub neural. Fierul este necesar pentru producerea de sânge în corpul mamei și pentru creșterea fătului. Calciul este important pentru dezvoltarea oaselor și a dinților fătului.

Este important, totodată, să eviți alimentele nesănătoase, cum ar fi alimentele procesate, bogate în grăsimi saturate și zahăr, precum și băuturile carbogazoase și alcoolul. Aceste alimente  cresc riscul de diabet gestațional și obezitate.

Stilul de viață are, de asemenea, o influență semnificativă asupra sarcinii. Iată câteva aspecte  importante pe care ar fi bine să le ai în vedere:

Exercițiile fizice

Activitatea fizică moderată are și ea un rol foarte important în timpul sarcinii, deoarece ajută la menținerea unei greutăți normale în această perioadă și previne probleme de sănătate precum diabetul gestațional și tensiunea arterială ridicată.

Somnul

Un somn suficient și de calitate este important în timpul sarcinii. Prin urmare,  încearcă să dormi cel puțin 7-8 ore pe noapte și evită activitățile care pot afecta somnul, cum ar fi folosirea telefonului mobil înainte de culcare sau o cină târzie.

Fumatul

Fumatul afectează grav sănătatea femeii și a fătului în timpul sarcinii. Femeile gravide ar trebui să evite fumatul și expunerea la fumul de tutun.

Alcoolul
Consumul de alcool, de asemenea,  afectează dezvoltarea fătului și poate cauza defecte congenitale. Femeile gravide ar trebui să evite complet consumul de alcool.

Stresul
Dacă te confrunți cu tulburări de metabolism care îți afectează sănătatea: lipsa somnului, schimbări dese de dispoziție, lipsa posibilității de a te alimenta corect, este indicat să faci o serie de analize sarcină pentru a reveni la tonusul de dinainte și pentru a te menține sănătoasă și energică.

Totodată, încearcă să reduci nivelul de stres prin metode de relaxare, cum ar fi yoga sau meditația. Astfel, te vei bucura din plin de această perioadă frumoasă din viața ta.

Chiar dacă ești însărcinată, nu trebuie să te simți rău doar pentru că și alte femei  se confruntă cu probleme similare.

În concluzie, un stil de viață sănătos este esențial pentru sănătatea viitoarei mame și pentru cea a fătului acesteia.

 

 

Ecografie sarcină – cum poate ajuta la detectarea problemelor în timp util

ecografie sarcina
ecografie sarcina

Ecografie sarcina: una dintre cele mai importante investigații medicale din timpul sarcinii, care ajută la evaluarea stării de sănătate a fătului și a mamei. Ecografia este o metodă neinvazivă de vizualizare a fătului care utilizează unde sonore cu frecvență ridicată pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului.

Înainte de a face o ecografie este important să te pregătești în mod corespunzător pentru a obține rezultate optime și pentru a face ca această experiență să fie una confortabilă.

Prin urmare, îmbracă-te în haine confortabile care îți permit să te dezbraci ușor pentru examinare și vorbește cu medicul despre orice îngrijorare în ceea ce privește sarcina.

Ecografia în timpul sarcinii are o importanță majoră, deoarece permite medicului să observe dezvoltarea fătului și să identifice eventualele probleme sau complicații înainte ca acestea să devină serioase. De exemplu, ecografia  ajută la detectarea defectelor de naștere, precum și la identificarea unor boli ale fătului, cum ar fi hidrocefalia sau malformațiile cardiace.

În trimestrul I,  o ecografie sarcină este esențială deoarece determină vârsta gestațională și poate detecta sarcina extrauterină. În același timp, o ecografie sarcină poate evalua ritmul cardiac al fetusului.

În trimestrul II de sarcină, ecografia este necesară deoarece urmărește creșterea și dezvoltarea fetusului, pentru a detecta eventualele anomalii congenitale sau alte probleme de sănătate, dar și cantitatea de lichid amniotic din jurul acestuia.

În ultimul trimestru de sarcină, această ecografie  este utilizată pentru a evalua greutatea și dimensiunile fetusului. În același timp, prin aceasta se poate verifica poziția acestuia în uter, putându-se identifica astfel eventualele probleme ce pot apărea înainte de naștere.

Aceste informații sunt importante pentru monitorizarea evoluției sarcinii și pentru a determina dacă fătul se dezvoltă într-un ritm normal.

 

Frecvență ecografie sarcină

 

Frecvența cu care trebuie efectuată ecografia în timpul sarcinii depinde de stadiul în care se află sarcina și de eventualele complicații medicale sau riscuri de sănătate.

Prin urmare, ecografia poate fi realizată în mai multe momente ale sarcinii, dar este recomandată în special la începutul acesteia, în primul trimestru, între săptămânile 8 și 14, deoarece această primă ecografie sarcină este importantă pentru a stabili data exactă a concepției și pentru a evalua riscul de anomalii cromozomiale, dar și la stabilirea unui plan de îngrijire prenatală. A doua ecografie este indicat să fie între săptămânile 18 și 22 de sarcină și este folosită pentru a monitoriza dezvoltarea fătului și pentru a verifica starea placentei. Totodată, această ecografie  identifică eventualele malformații și defecte de naștere. În unele cazuri medicul poate să recomande o a treia ecografie, în trimestrul III de sarcină. Aceasta este necesară pentru a identifica complicații cum ar fi preeclampsia sau hipertensiunea arterială.

Se poate face o ecografie sarcina și în timpul nașterii, doar dacă este necesară, pentru a monitoriza poziția și starea fătului în timpul travaliului. În astfel de situații decizia de a efectua o ecografie este luată în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte. Acest lucru ajută medicul să ia decizii rapide și adecvate.

Însă, acest lucru nu este recomandat deoarece această intervenție poate interfera cu procesul natural al nașterii, iar acest lucru poate fi destul de deranjant atât pentru mamă, cât și pentru copil. În general, în timpul nașterii medicul are în vedere monitorizarea constantă a stării de sănătate a mamei și a copilului prin măsurarea tensiunii arteriale și a pulsului, dar și prin frecvența cardiacă a fătului sau verificarea altor semne vitale.

În concluzie, ecografia în timpul sarcinii este o procedură importantă care ajută la detectarea problemelor de sănătate ale fătului și ale mamei, precum și la monitorizarea evoluției sarcinii. În concluzie, este recomandat să faci ecografii regulate și să urmezi sfaturile medicului pentru a avea o sarcină sănătoasă și fără complicații.

 

 

Cauți clinică obstetrică ginecologie în București, sector 2?

Contactează-ne și te ajutăm cu orice informație.

0758 255 838 0758 255 838 Str. Vatra Luminoasa nr 2-24 Luni – Vineri: 09:00 – 20:00 Lasă-ne un mesaj

    Ai intrebari?

    Completeaza formularul de mai jos, iar noi o sa te contactam in cel mai scurt timp posibil.

    Newsletter